Plecând de la persoane și întâmplări reale, spectacolul imaginează o serie de povești personale ale membrilor comunității gay din România, pe parcursul a o sută de ani. Folosind memoria spațiului unui cinematograf, personajele se succed ca fantome întipărite în scaunele de pluș, dramele lor amestecându-se cu dramele de pe ecran, în timp ce afară se desfășoară „marea istorie”.
Spectacolul a fost produs în cadrul programului cultural „100 de ani de România. Trei istorii secundare”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
