#filtruhodade: cine-i născut în ianuarie

#filtruhodade: cine-i născut în ianuarie

În această stagiune puteți urmări pe profilul nostru de Instagram cum arată Reactorul prin filtrul oamenilor care însuflețesc acest loc. În februarie ne puteți vedea prin filtrul Oanei Hodade, artistă cu preocupări foarte diverse care a fost alături de noi încă de la început și care ne bucură mereu cu energia, curiozitatea și sensibilitatea ei.  Oana a lucrat la Reactor la spectacolele „9 din 10” și „Rândul 3, aproape de margine” și va lucra într-o nouă producție, care va avea premiera în aprilie și care face parte din proiectul „100 de ani România. Trei istorii secundare”! De asemenea, Oana este responsabilă pentru Biblioteca Reactor, pe care vă invităm să o vizitați înainte și după spectacole! #filtruhodade.
cine-i născut în ianuarie   pentru fiecare pereche de pantofi care te strâng există un cântec de-al lui David Bowie care te face să uiți până acasă//   hei. salut. mie, sincer, nu-mi prea place teatrul. de cele mai multe ori îl găsesc plictisitor.   îmi place să văd cum se strânge gunoiul de pe stradă seara, mai ales vara (uneori în curte e lume poate chiar înainte de spectacol sau imediat după și se aude camionul de gunoi care intră pe stradă se oprește la poarta de mai sus și Doru sau cineva din curte poate Cătă scoate tomberoanele în fața porții și din curte peste poartă se vede doar vârful camionului și sunetul pi-pi-pi-pi-pi când brațele din spate ridică tomberoanele și le golesc conținutul și apoi pleacă mai în jos pe stradă și tomberoanele rămân goale în fața porții o vreme)   dar hmmmm… – și ăsta e un lucru la care de-abia recent am început să mă gândesc – toată viața suntem tot singuri singuri (am găsit cuvintele astea pe care le-am notat în engleză pe o bucată de hârtie într-un hotel din München singur mi s-a părut mereu a fi efectiv un loc, ca și când n-ar fi o stare a ființei, ci mai degrabă o încăpere în care mă pot retrage ca să fiu cine sunt cu adevărat știu cine le-a scris, dar nu-mi amintesc să le fi citit și nici să le fi notat)   și cumva uneori devine tolerabil să-mi târăsc după mine încăperea și s-o așez frumos pe scaun între alte singurătăți, să se mai uite naibii și la altceva în afară de propriii pereți de exemplu la culoarea ochilor, la mâinile vârâte anxios în buzunarele de la pantaloni, la corpurile altor încăperi la ce le trece prin minte la frământări la ziduri, acoperișuri și fundații   mâine s-ar putea să nu recunosc c-am scris așa ceva și să zic, dacă mă întreabă, că-mi place să văd teatru, îmi place să fac teatru, că mă uit din stradă în casele altora, că nu-mi acopăr ferestrele, sau nu știu, altceva   //a doua zi desigur că ai sânge pe degetele de la picioare dar o să-i mai porți, pentru că-ți place David Bowie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *